...:::Anime-Dark-Angel:::... :: A doua sansa

Trimis: 06/07/2007 15:22

cel mai nou fic al meu. sper sa va placa.

A doua sansa
Cap I

Localul avea mirosul voinic de tigari ieftine si bauturi proaste. Era un loc deplorabil plin de oameni cu multi bani si mafioti. In acel loc totusi eram eu, o adolescenta. Viata nu mai avea nici un sens pentru mine. Pentru ce sa mai traiesc ma gandeam. Si ma chinuiam sa gasesc un raspuns dar degeaba. Nu mai aveam de ce sa traiesc. Eram doar o umbra in acel local, nu doar in acel local ci si in societatea asta. Nu-mi m-ai imaginam viata fara ea. Si cand ma gandeam ca ma parasise ,ca nu aveasa se mai intoarca la mine. Din cauza accidentului ala stupid am ramas eu fara ea. Mi-as dori sa dau timpul inapoi si sa ii fi spus sa nu se duca la acel interviu prostesc. Sa nu se fi duca. Am inceput sa plang si deodata mintea mea a transformat alba. Nu mai gandeam. Nu mai imi dadeam seama ce fac. Cand mi-am revenit eram cu un cutit in mana pe alea din spatele localului. Incercam sa imi tai venele. Cu toate ca acum stiam ce fac nu m-am oprit, am continuat si mi-am taiat venele. Apoi totul se incetosa si in limitat timp eram inr-o lume a intunericului. In minte imi veneau imagini cu noi doua cum mergeam la plaja sau la cumparaturi. Cand m-am trezit credeam ca sunt in Rai dar nu era asa. Eram intr-o camera de spital. Lumina dimineti imi intra in ochi si deabia mai vedeam. M-am uitata prin jur si am observat un buchet de flori. Erau trandafiri albastri. Eram confuza. Nu stiam cine eram si ce cautam in spital. Apoi mi-am adus aminte. Repede am inceput sa plang. Cineva a intrat in camera si m-a luat in brate.
-Nu-ti fie teama! Esti in siguranta! Hai nu mai plange!
-Tu mai salvat?
-Da! Cine ti-a facut asa ceva?
-Nu trebuia sa ma salvezi! Trebuia sa ma lasi acolo. Nu intelegi! Eu vroiam sa mor. Nu mai am de ce sa traiesc.
-Nu spune asta! Sunt sigur ca sunt oameni care ar plange si ar suferi daca ai muri! Toata mulțimea are macar o persoana care sa tina la ei si….
-Eu nu am pe nimeni! Nu ma iubeste nimeni!
In momentul urmator am simtit cum obrazul ma doare. Acea persoana ma lovise. Acel baiat o facuse si se uita acum la mine furios.
-Tu nu te gandesti inainte sa deschizi gura! Doar pentru ca te-a parasit iubitul sau ti s-a intamplat cine stie ce fapt marunt ti s-a intamplat, trebuie sa te sinucizi. Chiar nu te ….

>>>>>>>va urma<<<<<<<<

Trimis: 06/07/2007 21:36

imi place,pana amu are 2 puncte de la mn,pana la 10 puncte mai are,vreu sa vad si cap 2 :w00t:

Trimis: 17/07/2007 14:50

finally! am reusit sa fac capitolu 2. m-am cam chinuit la el dar sper sa fi iesit bine. well here it is! ^_^

Cap II

-Lucru marunt! Am tipat eu. Sa-ti moara cea mai importanta persoana din viata ta este fapt marunt. Singura persoana care te intelegea, singura care iti dadea motive sa continui, singura care te facea sa ai un scop in viata. Nu-mi spune de lucruri marunte ca stiu ce inseamna, dar asta nu e lucru marunt. Am spus acele cuvinte in timp ce plangeam.
-Si! Ai vrut sa-ti iei viata, nu? Crezi ca ar fi fericita acea persoana ca tu te sinucizi ca sa fi cu ea? Nu prea cred! Poate ma consideri un ticalos insensibil dar stiu cel mai bine ce simti in acest moment. Am trecut si eu prin ce ai trecut tu. Stiu ca nu e usor dar incearca sa treci peste asta si sa-ti cauti un rost in viata. Incearca sa traiesti fericita.
Nu puteam sa mai ascult vorbele lui. Stiam ca are dreptate dar nu vroiam sa recunosc. Era prea dureros sa recunosc ca ce facusem era o greseala si-ar fi trebuit sa-mi continui viata. M-am ridicat din acel pat si l-am luat in brate. Inca plangeam dar acum o faceam in bratele lui. Era asa de linistitor in bratele lui. Ma simteam protejata si n-as mai fi vrut sa plec din bratele lui, iar el ma strangea asa de tare in bratele lui dar nu ma durea. Nu stiam ce era acest sentiment dar vroiam sa dureze o vesnicie. Am stat asa cam jumatate de ora pentru ca a intrat asistent si ne-a zis ca nu e un bordel. Cand am auzit-o pe asistenta am inceput sa zambesc. El a ramas uimit dar tot odata era si fericit. Puteam sa vad fericirea din ochi lui dar inca nu imi dadusem seama de ce era fericit. A doua zi m-au externat. El a venit sa ma astepte. Am mers intr-o cafenea si in sfarsit am mancat ceva normal si am am facut cunostinta .
-Pe mine ma cheama Daniel . Iar pe tine cum te cheama?
-Ma numesc Rose! Incantata de cunostinta, si in momentul urmator am simtit cum luasem foc. Nicioadata nu ma mai simtisem asa de rusinata.
-Deci ce vei face in continuare Rose?
-Nu stiu! Cred ca intai o sa-mi gasec un loc unde sa locuiesc si apoi o slij ba si mai vad eu ce fac.
-Nu ai unde sa stai !? A tipat el ingrozit. Cred ca toata lumea din cafenea auzise ce spunese el.
-Da!
-Nu se poate asa ceva! Vei sta cu mine si nu accept un refuz, a spus el hotarat.
-Nu as putea! Deja ai facut prea numeroase pentru mine. Nu as vrea sa-ti mai creez probleme.
-Probleme! A tipat el infuriat, apoi s-a calmat. De cand te-am salvat ai devenit prietena mea si eu nu las o prietena la nevoie. Nu o sa fie nici o problema.Locuiesc singur. Chiar ma gandeam sa-mi caut un coleg de camera.
-Sigur nu va fi nici o problema?
-Am spus ca nu accept nici un refuz. Vei sta cu mine si gata. A spus el zambind.
Nu puteam sa-l conving altfel asa ca m-am mutat cu el.

>>>>>>>>>>>>>va urma<<<<<<<<<<<<<<